duminică, 24 aprilie 2016

Recenzie Cea mai frumoasă carte din lume de Eric Emmanuel Schmitt

Produs publicat în 2014 de Humanitas Fiction 
Data apariției: Ianuarie 2014
Gen: Romantic, Drama
Colecția: Seria de autor Eric Emmanuel Schmitt
Traducator: Ileana Cantuniari
Format: 130 x 200
Tip coperta: Broșată
Număr pagini: 208






Opt nuvele, opt povestiri de iubire, opt femei. De la vânzătoarea modestă, la milionara arogantă cu trecut misterios, de la soția dezamăgită la amanta sacrificată pentru binele familiei bărbatului iubit, de la deținuta politică la prințesa neconformistă, chipurile dragostei se schimbă, deși nevoia de fericire rămâne mereu aceeași.











Nu am cuvinte să spun cât de mult mi-a plăcut această carte. A fost minunată din toate punctele de vedere, atât ca stil cât și ca număr de pagini. E o lectură extraordinară care pe mine m-a scos dintr-un reading slump groaznic. E perfectă pentru o zi însorită, alături de o ceașcă de ceai sau de cafea.

După cum spune descrierea, cartea este împărțită în opt nuvele. Acestea ilustrează povestea a opt femei din categorii sociale foarte diferite, creând muzicalitatea unei cărți epice prin replicile spumoase și descrierile care te lasă fără grai. Atât ca număr de pagini, cât și ca format, această carte poate fi citită extrem de ușor.

Prima nuvelă se numește Wanda Winnipeg. Din titlu ne putem da seama că este vorba de o femeie, însă nu una obișnuită ci una extrem de bogată.
La început, este prezentat sejurul acesteia alături de iubitul  său pe o plajă din Franța, unde retrăiește niște amintiri de adolescentă în momentul în care zărește o persoană. Nu vreau să spun mai multe, pentru a nu vă strica plăcerea cititului, însă finalul vă va lăsa mască.

A doua nuvelă este E o frumoasă zi cu ploaie.  Mi-a plăcut destul de mult și această nuvelă, pentru că arată partea bună a tuturor lucrurilor. Protagonista, Helene are un caracter destul de insuportabil, însă pe parcurs ajunge să conștientizeze greșelile viții sale.

Cea de-a treia se numește Intrusa. Dintre toate, asta mi-a plăcut cel mai mut. E psihologică și interesantă din toate punctele de vedere. M-a ținut cu sufletul la gură, speriindu-mă puțin în unele situații limită.Din punctul meu de vedere, e cea mai bună nuvelă din carte. Personajul principal este Odile, o femeie ce locuiește singură într-un apartament. Din când în când , zărește o femeia bătrână în casă, care fuge imediat și-i lasă fiori reci pe șira spinării.


Următoarea nuvelă este Falsul. Și această poveste mi-a plăcut. E despre iubire îmbibată în lăcomie. Aimee, o femeie părăsită de soț e în cumpăna de a face o nouă alegere. Lăsată să se descurce pe cont propriu, nu izbutește și încearcă să facă rost de bani cât mai urgent. O conversație la telefon cu soțul ei Georges, îi dă speranțe de supraviețuire, dar și o povară inestimabilă.

A cincea nuvelă se numește Totul pentru a fi fericită.  Uneori viața ne face surprize plăcute sau neplăcute. E doar un pas de la normalitate până la nebunie, din cauza unor lucruri banale ce ajung să nască cele mai grave probleme de familie. Nuvela pătrunde adânc în inimile cititorilor, fiind scrisă la persoana întâi.


Prințesa desculță, mi-sa părut aparent clișeică. Povestea e tot de dragoste și nu surprinde decât o mică întâmplare din viața unui bărbat. Finalul e puțin amuzant, având un iz superficial.

Penultima povestire se numește Odette Toulemonde. E cea mai lungă nuvelă din carte, ce mi-sa părut că evidențiază latura sensibilă pe care ți-o poate transmite o carte. Fiind și ecranizată, îmi închipui că a avut foarte mare succes la momentul lansării pe piață. Povestea surprinde un scriitor, căruia nu-i este recunoscută adevărata valoare de către persoanele citite și inteligente. El nu este încântat de publicul pe care și-la format cu romanele sale. Un public format format din vânzătoare și femei cu un trai decent. Își schimbă percepția constant când o întâlnește pe Odette. O fană în care a readus fericirea prin scris.

Ultima, dar nu cea din urmă, este cea care dă și titlul cărții, și anume Cea mai frumoasă carte din lume. Pe scurt, este vorba de o femeie ce este închisă într-un lagăr sovietic. Nu este foarte comunicativă, dar într-un final reușește să se împrietenească cu deținutele. Poate vă întrebați ce legătură are titlul cu povestire ? Ei bine, o să rămâneți muți de uimire după ce o veți citi.


S-a născut pe 28 martie 1960 la Lyon, Franța. Obține un doctorat în filosofie, absolvind școala Ecole Normale Superieure. Printre lucrările sale se mai regăsesc și Elixirul Dragostei și Otrava Iubirii.













Rating-ul  pe care dau acestei cărți este de 5/5 ursuleți! 

Vă foarte recomand s-o citiți ! 

6 comentarii:

  1. Waa! :D
    Autorul asta e genial! Super recenzia! Lecturi faine in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  2. Hihi, vreau să-i citesc toate cărțile! Îl iubesc și mi se pare de-a dreptul genial cum în câteva pagini (căci sunt relativ puține), poate să te facă să intrii atât de mult în poveste. Felicitări pentru recenzie! *.*

    RăspundețiȘtergere
  3. Mulțumesc! Și eu după ce am citit cartea asta, m-am hotărât să-i citesc și restul cărților.

    RăspundețiȘtergere
  4. Să nu uităm de Oscar și Tanti Roz. Recomand!

    RăspundețiȘtergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  6. Am terminat ieri aceasta carte care m-a emotionat. Recenzia ta mi-a placut, enorm! :D

    RăspundețiȘtergere

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *