miercuri, 23 august 2017

Simon și Planul Homo Sapiens de Becky Albertall

 Produs publicat în 2017 de Epica
 Data apariției: Februarie 2017
 Format: 135 x 203
 Tip copertă : Broșată
 Număr pagini: 272







Simon Spier, un adolescent în vârstă de șaisprezece ani, gay nedeclarat, preferă să-și păstreze dramele pentru muzicalul de la școală, însă când un e-mail ajunge pe mâinile cui nu trebuie, secretul său e pe cale de a fi aruncat în lumina reflectoarelor. Acum, Simon, e de fapt, șantajat: dacă nu o face pe pețitorul pentru măscăriciul clasei, Martin, orientarea lui sexuală va fi cunoscută de toată lumea. Mai mult, intimitatea lui Blue, pseudonimul băiatului cu care corespondează prin e-mail, va fi pusă în primejdie. Când în grupul său de prieteni iau naștere momente tensionate, iar discuțiile lui cu Blue devin tot mai pasionale pe zi ce trece, Simon își dă brusc seama că penultimul an de liceu este unul extrem de complicat. Și cu toate că are o aversiune față de schimbări, el știe că trebuie să găsească o cale prin care să iasă din zona lui de confort, înainte de a fi împins cu forța de acolo-- fără să-și îndepărteze prietenii , să se autocompromită sau să rateze o șansă la fericire cu cel mai derutant și mai adorabil băiat pe care nu l-a cunoscut niciodată. 


👉Mi-am dorit enorm de mult să citesc această carte când a apărut și mai ales pentru subiectul pe care-l abordează. Homosexualitatea este una dintre problemele lumii actuale care macină pe unii într-atât de mult, încât, prin cretinismul lor, răpesc dreptul la fericire, unor oameni absolut normali, cu aspirații, vise, realizări, etc, care nu cer altceva decât dreptul la iubire. De ce strâmbăm din nas când vedem doi băieți care se sărută pe stradă ?  Poate că unii dintre noi, facem asta pentru a-ne păstra locul în cercul de prieteni homofobi din care figurăm, scăpând ulterior de apelative gen: poponar, uranist...., care n-ar putea fi aduse după ce am încerca prin prostia și idioțenia noastră, să le explicăm că nu toți putem fi trași la indigo și că unii au avut norocul sau ghinionul să se nască mai speciali. 
👉În această carte, am întâlnit o serie de caractere, aproximativ, identice cu cele din liceul românesc, și care m-au dus cu gândul la cei 4 ani în care m-am maturizat. Ce-i drept, personajele din această carte nu promovează manelele, spartul de semințe pe stradă și vocabularul din care nu lipsește cuvântul pulă, dar au un comportament original, specific mediului din care provin, mai exact, civilizația americană. 
👉Simon este tipul de persoană pe care oricine și l-ar dori drept prieten. Un excelent confident, o minte limpede, un caracter greu de înțeles pe deplin, o incredibilă luptă cu prejudecățile, fluturașii de îndrăgostit și pofta pentru biscuiți Oreo. Cam asta e tot ce-l caracterizează pe protagonist în primele pagini. Apoi vine declinul emoțional, vindecat doar de câteva serii de discuții prin e-mail.  Să fiu sincer, modul prin care este șantajat Simon, este unul extrem de banal, gen : dacă nu faci asta, o să se întâmple aia... , iar el nu face decât să-și apere propria intimitate de care este rușinat, singura sa alinare, înafară de conversațiile de pe e-mail, fiind cățelul Bieber, o ironie perfectă asupra cântărețului Justin Bieber. 

👉Pe parcursul cărții, Simon evoluează. De la caracterul timid regăsit în primele capitole, la o aliniere perfectă a ceea ce  înseamnă acceptare de sine. Fiind psiholog, autoare încearcă să scotă în evidență că nu tot ceea ce ne închipuim despre o persoană poate fi adevărat și că, mai devreme sau mai târziu, putem avea plăcuta surpriză de a cunoaște o altă latură a acelui om pe care-l detestăm din tot sufletul. ( Am trăit pe pielea mea acest lucru și nu mi-a venit să cred. Doamne, se pare că măscăricii au suflet, mi-am zis.) Un alt lucru esențial de reținut, este că, în căutarea noastră de împlinire, putem avea neplăcuta surpriză de a înțelege că persoana pe care o simpatizăm, nu coincide cu ceea ce căutăm. Poate că fizic e cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată, dar pe partea morală, pot exista multe lacune și defecte pe care să nu tolerăm. Tocmai asta se întâmplă și în romanul Simon și Planul Homo Sapiens, unde protagonistul își dă seama, în final, ceea ce este important în viață și că nimeni nu are dreptul să-l judece, indiferent cum ar fi. 

👉 Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult în această carte, este atitudinea lui Simon și stilul său curat de a te face să înțelegi prin ce trece. Este adevărat că la un moment dat, intervin prietenii și familia în lupta lui cu recunoașterea sinelui și îl ajută să se individualizeze, dar la început, putem observa frământările unui tânăr adolescent, prins, parcă, într-o bulă de aer, izolat de restul lumii, fiindu-i teamă că, în caz de se  va sparge bula, secretul lui va fi descoperit și că va ajunge bătaia de joc a liceului. 
👉Conversațiile purtate cu Blue, băiatul de care Simon este îndrăgostit, se desfășoară în jurul mai multor subiecte din societatea în care trăiesc. Poate că uneori, este un exercițiu bun să-ți descarci gândurile unui om necunoscut, cu limita păstrării discreției identității și partea mai trasă de păr din această frază este că: Astăzi pe cine mai interesează de probleme altora ? Doar că, prin documentarea pe care am făcut-o, am aflat că membrii comunității gay, sunt mult mai deschiși unii cu alții și se destăinuie unul celuilalt, doar pentru simplul motiv că au aceeași orientare sexuală. Pe ei, asta îi apropie foarte mult, și acum să nu vă gândiți la prostii...😂 mă refer că această schimbare îi leagă ca pe niște frați, care ar putea sări unul în ajutorul celuilalt fără piedici. 
👉Cred că nu mai am ce să mai spun decât că, vă recomand din tot sufletul să citiți această carte, care sunt sigur că vă va deschide larg ochii și vă fa face să conștientizați că orice am fi: Heterosexuali, Lesbiene, Gay, Bisexuali, Transsexuali, cu toții suntem oameni și că avem drepturi egale. 💗

sâmbătă, 19 august 2017

Noutăți de Vară în Bibliotecă

💓Salutare tuturor!💗
💚După cum am promis și pe pagina de facebook, am revenit pe blog după atât amar de vreme. Vreau să încep prin a-mi cere scuze față de voi, pentru că n-am mai postat, însă, presupun că știți și voi cum e atunci când ai o duzină de probleme pe cap, iar colac peste pupăză, mai e și Bac-ul în fruntea listei. În fine, am trecut cu brio peste asta, și aviz amatorilor care urmează să treacă în a XII-a, să știți că mi-e milă de voi, dar marș la învățat că nimic nu se compară cu calificativul Reușit din dreapta tabelului de pe Edu.
💚Anul acesta am citit foarte puține cărți, nici n-are sens să mai vorbesc despre ele, pentru că deja există recenzii și păreri, așa că nu vreau să vă plictisesc cu noțiuni fără sens. Dar, ca să reîncep și eu într-un mod ușurel, am să vă prezint cărțile pe care le-am cumpărat vara asta, în nebunia mea de zombie ahtiat să cumpere cărți după un an de chin. :)


💧1. Fetele de Emma Cline. 

Această carte am luat-o chiar de curând, intrigat de copertă și descriere. Însă, în cele 50 de pagini pe care le-am citit până acum, am fost ahtiat de un milion de sentimente și întâmplări destul de banale. Sincer, atunci când am cumpărat-o, mi-am închipuit că este un fel de thriller sau ceva de genul, dar până acum nu a reușit decât să mă plictisească groaznic. Voi încerca să citesc în continuare, iar dacă acțiunea nu evoluează, o să renunț la ea, apoi voi reveni cu o părere argumentată. 

💥2. Simon și Planul Homo Sapiens de Becky Albertalli. 

Am citit această carte acum vreo lună și mi-a plăcut enorm de mult. Pur și simplu, nu am cuvinte să spun cât de mult am adorat-o. V-o recomand cu toată căldura. O să-l iubiți pe Simon. Țin să menționez că acest roman, l-am câștigat la un concurs organizat de Editura Epica, iar recenzia lui o să vină cât de curând. 

👽3. Absolut Tot de Nicola Yoon. 

Carta asta m-a enervat la culme. 1, pentru toată vâlva care s-a creat în jurul ei, pe care, pur și simplu, nu o înțeleg, și 2, pentru că a avut un final atât de prostesc, încât m-a făcut să regret că am dat banii pe ea. Lăsând asta la o parte, coperta și ilustrațiile interioare mi s-au părut superbe și ajută foarte mult la înțelegea textului. Și revin, capitolele minuscule, de cel mult patru pagini, nu m-au ajutat să intru în pielea personajului și nici să empatizez cu ea. O să revin cu mai multe detalii în recenzie. 

👿4. Al Cincilea Val de Rick Yancei

Ediția pe care o am eu din acest roman este cea care este împărțită în două volume. Am citit primul volum într-o zi, chiar dacă văzusem filmul înainte și știam în mare parte ce se va întâmpla. Totuși, Casey cea din carte, nu ma lăsat deloc să mi-o imaginez pe actrița din film. Mi-sa părut că cele două sunt atât de diferite și că cea din carte pare umană decât cea din film. Recenzie cât de curând. 

💫5. Elevul Dima dintr-a Șaptea. 

Și după atâta young adult, am zis să încerc și un clasic român. Partea nașpa e că nu-am început încă să citesc cartea.😂 Bine, am citit vreo 20 de pagini și m-am oprit. Habar n-am de ce, era cumva interesant. Nu foarte, dar nu m-a plictisit ca altele. Sper să o citesc și să revin cu o părere. 

👻6. Mințile lui Billy Milligan de Daniel Keyes. 

Același lucru s-a întâmplat și cu această carte. Am citit vreo câteva pagini și n-am mai avut chef să citesc. Sper să se întâmple acest lucru pentru că am auzit că e foarte interesantă. Plus că e vorba de personalitate multiplă...

👾7. Harry Potter și Piatra Filosofală de J.K.Rowling.

După ani și ani, mi-a venit și mie într-un târziu pofta să citesc Harry Potter. Și nu regret deloc. Am adorat această carte. E cel mai minunat lucru pe care l-am citit până acum și din prostie, hotărâsem înainte s-o citesc, că n-o să-mi placă. Dar bine că mi-a venit mintea la cap. Nu e nevoie să spun mai mult, dar e pur și simplu magică. 

👯8. Harry Potter și Camera Secretelor de J.K. Rowling. 

Volumul doi nu mi-a plăcut chiar așa de mult, mai ales din cauza unui personaj foarte enervant care mă plictisea la culme de fiecare dată când apărea. Dacă ați citit, știți despre cine vorbesc. Ei bine, mi-a luat cam mult să citesc cartea asta, și mă bucur că am dus-o până la capăt. E Harry Potter, ce poți să mai spui ?

👼9. Harry Potter și Prizonierul din Azkaban.

Încă nu am citit volumul trei, dar sper s-o fac cât de curând. Am văzut filmul, de fapt pe toate, și mă străduiesc să uit ce s-a mai întâmplat, doar ca să mă surprindă iarăși acea atmosferă magică. 


Acestea au fost cărțile pe care mi-le am luat eu vara asta, până acum. Voi ce ați mai citit ? Care e cartea voastră preferată de vara asta ? Aștept comentariile voastre, alături de alte sugestii. V-am pupat! 😚

vineri, 17 februarie 2017

Dacă aș fi fost femeie de Aziz Nasin

Îmi plac cărțile. Citesc tot felul de cărți, indiferent de subiect, an, gen. Important este să-mi atragă atenția. Deseori îmi place să experimentez, să explorez.


De câteva ori pe an, fac următoarea chestie: "vizitez" online câte un anticariat și-mi cumpăr un mare morman de cărți. Sunt cărți necunoscute, pe care le aleg după copertă (nu găsești informații despre toate) sau după nume, depinde ce găsesc la îndemână. Cum ziceam mai sus, dacă îmi atrage atenția, atunci e a mea. 

Îmi place să fac asta deoarece mi se pare avantajos din două puncte de vedere: cheltuiesc puțin, deoarece sunt cărți ieftine și îmi lărgesc orizontul literar. Îmi pică în mână o grămadă de cărți în felul acesta și fără mari cheltuieli. Ultima dată, mi-am cumpărat vreo 20 de cărți cu vreo 50 de lei. 

Așa am obținut și cartea de astăzi, "Dacă aș fi fost femeie", scrisă de Aziz Nesin. Până la această carte nu am auzit de acest scriitor, am aflat ulterior că a fost un foarte prolific scriitor și comic de origine turcă. A scris peste 100 de cărți. 

Este o carte care mă bucur că mi-a picat în mână, îmi aduce aminte de cărțile "Fiecare cu părerea lui" a lui Tudor Mușatescu sau "Toasturi cazone" scrisă de Gh. Brăescu. 

"Dacă aș fi fost femeie" este o colecție amuzantă de povestioare. Cartea este structurată în două mari capitole, "Povestiri" și "Într-o țară".

Primul capitol conține o serie de povestioare contemporane în timp ce a doua parte este destinată basmelor.

Povestioarele sunt amuzante însă în același timp sunt niște satire adresate societății și modului de viață din Turcia. Din păcate, dacă schimbăm numele celor implicați cu nume de la noi, autohtone se potrivesc prea bine, cu toate că această carte a fost scrisă în 1963. 
 
Să trecem un pic prin ele.

Dacă aș fi fost femeie

Prima povestire, cea care dă și numele cărții este foarte amuzantă. Ne explică traseul unui portar într-o fabrică.

Poate fi aplicată lejer corporațiilor de astăzi.  

Selamet, este portar într-o fabrică și are un salariu mic. Își dorește mult sa avanseze și trage pentru asta. Visul i se implinește, patronul îl cheamă și îi mai dă în plus la salariu 30 de lire cu condiția să îl înlocuiască și pe paznicul de noapte, care câștiga 200 de lire pe lună, față de 80 ale lui Selamet. Zis și făcut, el este de acord. Din aproape în aproape, avansează la modul asta până în fabrică mai rămân el, directorul și secretara. Acesta din urmă ii spune ce s-ar fi întâmplat dacă el ar fi fost femeie...

Cum se scrie un articol

Asta este o observație finuță ascunsă sub un strat mare de umor. Practic, autorul ne povestește ceea ce orice ziarist, om de media, blogger etc. știe. Povestea ne spune cum se naște un articol, sau mai degrabă de ce sunt articolele trunchiate. 

Este vorba despre un ziarist care scrie pe o temă, articolul ajunge apoi la soție care îl face să mai taie din el, la fel și copilul și vecinul și soacra și redactorul etc. Ce mai rămâne din articol, asta apare. 

Se închiriază un etaj

Trecem de la scris la justiție. Din această povestire, aflăm cum un om a fost achitat de faptele necomise, nu pentru că justiția l-a găsit nevinovat ci pentru simplul motiv că judecătorul a crezut că ii poate fi de folos. 

Banda 

Iarăși o poveste despre justiție. Cu stupoare și amărăciune pe undeva, mergem pe urma unui hoț de buzunare. Simplu, un hoț fură poșeta unei doamne. Este prins dar în poșetă sunt descoperiți dolari. Polițiștii vor să afle care este sursa lor și merg din aproape în aproape. La sfârșit s-ar putea să aflăm că hoțul nostru nu e neapărat cel mai hoț. 

Cum poate fi descoperit un răufăcător 

O poveste care critică destul de aspru poliția și metodele ei. Într-un mod amuzant, scriitorul vorbește despre metodele de investigare ale poliției, care mai întâi prinde "criminalul" și apoi vede ce-a făcut. 

De ce a mieunat pisica


Este un articol despre natura umană și despre cum totul se întâmplă piramidal, lucru pe care se pare că l-a înțeles foarte bine autorul. 

Practic, în stilul său specific, din aproape în aproape, ne explică cum își varsă oamenii nervii în general. Totul pleacă de la un ministru ponegrit prin ziare. Gradual, acesta își varsă nervii pe subordonați iar valul de nervozitate trece prin toate clasele sociale de la cel mai mic, la cel mai mare. Ultima care o încasează este o amărâtă de pisică.

Cam atât despre această carte, rămâne să o citiți voi, eu garantez că merită. Este o carte lejeră, ușor de citit, poți citi fără probleme măcar câteva pagini pe zi. Autorul, deși are un mod profund și abordează probleme grave ale societății a scris în așa fel încât să fie pe înțelesul tuturor. 


Articol scris de infrasunete.eu 
Powered By Blogger

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *