vineri, 17 februarie 2017

Dacă aș fi fost femeie de Aziz Nasin

Îmi plac cărțile. Citesc tot felul de cărți, indiferent de subiect, an, gen. Important este să-mi atragă atenția. Deseori îmi place să experimentez, să explorez.


De câteva ori pe an, fac următoarea chestie: "vizitez" online câte un anticariat și-mi cumpăr un mare morman de cărți. Sunt cărți necunoscute, pe care le aleg după copertă (nu găsești informații despre toate) sau după nume, depinde ce găsesc la îndemână. Cum ziceam mai sus, dacă îmi atrage atenția, atunci e a mea. 

Îmi place să fac asta deoarece mi se pare avantajos din două puncte de vedere: cheltuiesc puțin, deoarece sunt cărți ieftine și îmi lărgesc orizontul literar. Îmi pică în mână o grămadă de cărți în felul acesta și fără mari cheltuieli. Ultima dată, mi-am cumpărat vreo 20 de cărți cu vreo 50 de lei. 

Așa am obținut și cartea de astăzi, "Dacă aș fi fost femeie", scrisă de Aziz Nesin. Până la această carte nu am auzit de acest scriitor, am aflat ulterior că a fost un foarte prolific scriitor și comic de origine turcă. A scris peste 100 de cărți. 

Este o carte care mă bucur că mi-a picat în mână, îmi aduce aminte de cărțile "Fiecare cu părerea lui" a lui Tudor Mușatescu sau "Toasturi cazone" scrisă de Gh. Brăescu. 

"Dacă aș fi fost femeie" este o colecție amuzantă de povestioare. Cartea este structurată în două mari capitole, "Povestiri" și "Într-o țară".

Primul capitol conține o serie de povestioare contemporane în timp ce a doua parte este destinată basmelor.

Povestioarele sunt amuzante însă în același timp sunt niște satire adresate societății și modului de viață din Turcia. Din păcate, dacă schimbăm numele celor implicați cu nume de la noi, autohtone se potrivesc prea bine, cu toate că această carte a fost scrisă în 1963. 
 
Să trecem un pic prin ele.

Dacă aș fi fost femeie

Prima povestire, cea care dă și numele cărții este foarte amuzantă. Ne explică traseul unui portar într-o fabrică.

Poate fi aplicată lejer corporațiilor de astăzi.  

Selamet, este portar într-o fabrică și are un salariu mic. Își dorește mult sa avanseze și trage pentru asta. Visul i se implinește, patronul îl cheamă și îi mai dă în plus la salariu 30 de lire cu condiția să îl înlocuiască și pe paznicul de noapte, care câștiga 200 de lire pe lună, față de 80 ale lui Selamet. Zis și făcut, el este de acord. Din aproape în aproape, avansează la modul asta până în fabrică mai rămân el, directorul și secretara. Acesta din urmă ii spune ce s-ar fi întâmplat dacă el ar fi fost femeie...

Cum se scrie un articol

Asta este o observație finuță ascunsă sub un strat mare de umor. Practic, autorul ne povestește ceea ce orice ziarist, om de media, blogger etc. știe. Povestea ne spune cum se naște un articol, sau mai degrabă de ce sunt articolele trunchiate. 

Este vorba despre un ziarist care scrie pe o temă, articolul ajunge apoi la soție care îl face să mai taie din el, la fel și copilul și vecinul și soacra și redactorul etc. Ce mai rămâne din articol, asta apare. 

Se închiriază un etaj

Trecem de la scris la justiție. Din această povestire, aflăm cum un om a fost achitat de faptele necomise, nu pentru că justiția l-a găsit nevinovat ci pentru simplul motiv că judecătorul a crezut că ii poate fi de folos. 

Banda 

Iarăși o poveste despre justiție. Cu stupoare și amărăciune pe undeva, mergem pe urma unui hoț de buzunare. Simplu, un hoț fură poșeta unei doamne. Este prins dar în poșetă sunt descoperiți dolari. Polițiștii vor să afle care este sursa lor și merg din aproape în aproape. La sfârșit s-ar putea să aflăm că hoțul nostru nu e neapărat cel mai hoț. 

Cum poate fi descoperit un răufăcător 

O poveste care critică destul de aspru poliția și metodele ei. Într-un mod amuzant, scriitorul vorbește despre metodele de investigare ale poliției, care mai întâi prinde "criminalul" și apoi vede ce-a făcut. 

De ce a mieunat pisica


Este un articol despre natura umană și despre cum totul se întâmplă piramidal, lucru pe care se pare că l-a înțeles foarte bine autorul. 

Practic, în stilul său specific, din aproape în aproape, ne explică cum își varsă oamenii nervii în general. Totul pleacă de la un ministru ponegrit prin ziare. Gradual, acesta își varsă nervii pe subordonați iar valul de nervozitate trece prin toate clasele sociale de la cel mai mic, la cel mai mare. Ultima care o încasează este o amărâtă de pisică.

Cam atât despre această carte, rămâne să o citiți voi, eu garantez că merită. Este o carte lejeră, ușor de citit, poți citi fără probleme măcar câteva pagini pe zi. Autorul, deși are un mod profund și abordează probleme grave ale societății a scris în așa fel încât să fie pe înțelesul tuturor. 


Articol scris de infrasunete.eu 

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *